Torquemada

Benito María de los Dolores Pérez Galdós (1843 - 1920), cunoscut sub numele Benito Pérez Galdós s-a născut în Gran Canaria în 1843 și a murit la Madrid în 1920. A fost numit membru al Academiei Regale de Limbă Spaniolă în 1897 și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1912. Este considerat de mulți drept cel mai mare romancier spaniol după Miguel de Cervantes.

Benito Pérez Galdós a publicat patru romane despre vicisitudinile cămătărei lui Francisco Torquemada: Torquemada pe rug, Torquemada pe cruce, Torquemada în purgatoriu și Torquemada și Sfântul Petru. Ulterior această tetralogie a fost unită într-un singur mare roman (care depășește jumătate de mie de pagini) sub titlul Torquemada. În acest roman este descrisă creșterea irezistibilă a lui Francisco Torquemada pe scara socială, impulsionat de ambiția inepuizabilă a lui Cruz del Aguila, sora lui Fidela, soția sa, în fața rezervelor și reticențelor celuilalt frate, Rafael.

Romanul este interesant în descrierea ciocnirii a două clase sociale cu traiectorii foarte opuse: o aristocrație crepusculară și pasivă reprezentată de Rafael și o burghezie înfloritoare al cărei merit principal și aproape exclusiv este capacitarea de afaceri, domeniu în care Torquemada este un campion redutabil. În cele din urmă, imaginea avarului este umanizată în stilul lui Galdós când, în vârful succesului fiind și vorbind cu Rafael, recunoaște că meritele nu sunt ale sale, că nu a fost niciodată mai mult decât a fost întotdeauna și că doar prostia și interesele oamenilor îl fac admirabil. Personal, el mărturisește că acest succes și recunoaștere nu l-au făcut mai fericit.

Autorul a încercat să reprezinte personajul prin discursul său. Rezultatul este un superb exercițiu de stil care integrează acest roman în reînnoirea genului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El este un exemplu al umorului incomparabil și al superiorității geniului Galdosian în crearea personajelor