Surghiun si Dame

Surghiun si Dame este un roman al exilului si implicit al unor radiografii sociale si autobiografice profunde, neiertatoare, dure, apartinand unei vieti intelectuale fara alt merit decat acela de a fi gazduit cand criticul, cand flaneurul, cand artistul sau cersetorul culturii universale. Pe aceasta harta aparent rationala si neaparat emotionala a cunoasterii prin disidenta, intelectualul se regaseste cu greu sau nu se regaseste deloc, pierzandu-se fara sa vrea in leasa urbana sau doar rurala a unor civilizatii antrenate sa fie ce nu sunt. In pantecul inghetat al Montrealului si Toronto-ului, intr-un fost New York sau Beijing interlop, sau printre dunele indepartate ale Damascului, cultura se rarefiaza ca o radiograma a vietilor condamnate sa produca si sa uite, sa fie, pur si simplu, copii la indigo ale altor copii. Scrierea acestui roman m-a ajutat sa inteleg ca se poate si altfel.