Scrisori indiene. Mai presus de Rasarit si Apus

Scrisori indiene și Mai presus de Răsărit și Apus sunt scrieri de teologie cultural-socială ale Nicolae Velimirovici - cugetări polemice despre cauzele războaielor mondiale, destinul Europei și vocația Balcanilor într-o lume rătăcită. Scrisori indiene, una dintre puținele scrieri ficționale ale sfântului, continuă tradiția romanului epistolar în cheie polemică: trei soli ai unui maharajah din Malabar cercetează Europa tulburată de Marele Război, dezamăgiți de materialismul ei îngust, și află în Serbia și Balcani o înrudire neașteptată, istorică și spirituală. Sfântul Nicolae adoptă procedeul înstrăinării, după modelul celebru al Scrisorilor persane de Montesquieu, însă cu scopul - diametral opus filosofului iluminist - de a deplânge decreștinarea Europei: o civilizație care, spre deosebire de Răsărit, a cunoscut Adevărul și s-a îndepărtat de El, înlocuind credința cu progresul, cultura și puterea. India nu este însă idealizată. Tradițiile orientale sunt privite cu respect, ca o căutare sinceră a sensului existenței, căutare care rămâne, însă, neîmplinită și sterilă fără Hristos. Iar Serbia, dincolo de apropierea caldă pe care o trezește în sufletul oaspeților, poartă și ea o rană proprie: auto-colonizarea, lepădarea izvoarelor duhovnicești prin adoptarea fără discernământ a modelelor Europei despiritualizate. Sfântul Nicolae privește Europa cu trezvie și compătimire. Pentru marele teolog, Balcanii ortodocși au o chemare mai înaltă decât să oscileze între pesimismul Răsăritului și truda prometeică a Apusului. Balcanii sunt chemați să dea mărturie de Adevăr acolo unde Apusul l-a uitat și Răsăritul nu l-a aflat încă.

Traducere din limba sârbă de Ionuț Gurgu, Sladjana Gurgu.