Pasarea de foc a tineretii

lmi aduc aminte de o anumita iarna, nici mai friguroasa si nici mai grea decat cea de acum, dar care a fost speciala pentru mine. Eram student in primul an si locuiam intr-un camin studentesc din Bucuresti. Patru intr-o camera.

O camera cu doua paturi suprapuse langa o masuta care avea un singur scaun, pe care, daca erai curajos, te puteai aseza. Camera mai avea in dotare un resou improvizat, adica o caramida BCA in care serpuia o rezistenta de grosimea unui piron. Era soba si aragazul nostru, asa ne incalzeam, asa ne faceam de mancare, fara pulpe de caprioara si nisetru, doar cartofi fierti sau prajiti.

Un meniu o minune, mai ales ca il imparteam cu niste oameni deosebiti... Amintirile din timpul facultatii sunt multe, dar cel mai bine imi amintesc ca ii citeam pe Octavian Paler si pe Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupery si ascultam mai ales Compact si Roundabout, intre timp deveniti Deep Purple, ca beam „nechezol cu gandul la o cafea tare, din boabe de cafea, nu de soia si ovaz... amintiri de pe vremea cand eram tineri, frumosi si, mai ales, puri...