Dreptul securitatii sociale

Sistemele de securitate sociala s-au dezvoltat in conditiile specifice fiecarui stat, ceea ce inseamna ca reflecta caracteristicile economice, sociale, politice, istorice sau chiar geografice ale statului respectiv. Chiar daca au existat conditii asemanatoare sau influente reciproce intre doua state, sistemele lor de securitate nu sunt identice. In sistemele legislative nationale ale statelor moderne, industrializate, legislatia privind securitatea sociala reprezinta un set de prevederi legislative care reglementeaza asigurarile sociale si diverse ramuri ale componentelor sociale si uneori, asigurarilor profesionale. Acestea includ reguli care vizeaza transferul in bani sau in natura de la unitati publice catre cetateni. Securitatea sociala este reglementata la nivel national cat si la nivel international de diferite documente precum: Carta Sociala Europeana, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Codul european de securitate sociala, Carta Natiunilor Unite. Demnitatea umana, drepturile si libertatile fundamentale, egalitatea, echitatea si justitia sociala constituie valori fundamentale pentru toate societatile.

Securitatea sociala cuprinde atat asigurarile sociale cat si asistenta sociala. Asigurarile sociale au in vedere: asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, asigurari de sanatate, dreptul la indemnizație pentru maternitate, dreptul la ajutoare pentru deces, dreptul la pensie, dreptul la indemnizatie de somaj. In ceea ce priveste sistemul national de asistenta sociala acesta reprezinta ansamblul de institutii, masuri si actiuni prin care statul, reprezentat de autoritațile administratiei publice centrale si locale, precum si societatea civila, intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale situatiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor sau comunitatilor. Asistenta sociala, ca parte integranta a sistemului national de protectie sociala cuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale si cresterea calitatii vietii. Obiectivul asistentei sociale este de a-i sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o mai pronuntata functionare sociala.